Autobuzul comun
De ce zăbovim miraţi
încurcaţi şi nesiguri
în faţa acestui autobuz imaginar
frânat în faţa noastră ?
Călători îndesaţi
cu geamantanele lor burduşite
încă îşi caută locurile
scotocindu-se întruna de bilete
ca şi cum nu au de gând
să coboare la prima.
Ocupaţi-vă locurile cele din faţă
apoi cele libere
cele primitoare
cele în aşteptare,
iar dacă vreţi să nu lăsaţi
brusc în urmă chipuri dragi,
pe cele de la geamul deja aburit.
Staţi fără grijă !
Trezi-ne-va huruitul monoton
al motorului uriaş ca de cală
şi regretul că lumea de-afară
s-a transformat în puncte şi linii
drepte şi curbate.
"Încotro?", întreabă un pasager buimăcit
nebănuind că mirarea lui
îi micşorează călătoria.
 |
| vedere din cartier |
Găzduire
Din petalele de flori de cireşi
aliniaţi din seminţe în livezile noastre
buzele mele plămădesc sărutări
albe gingaşe pufoase
ochilor tăi sclipitori.
Ce uimire, cât rost !
Când inima mea gătită
te găzduieşte în taină trubadurule !
Tu care nu ştii
că eşti prizonierul viselor mele
tu care habar n-ai
că dimineţile noastre încep cu acelaşi soare
tu care nu ghiceşti
că aerul pe care-l respiri
e mireasma cireşului din fereastră
tu care nici nu bănuieşti
că straiele tale sunt lumină şi culoare.
Călătorule prăfuit de drumuri şi răscruci
să nu scuturi cumva
şi florile albe de cireş
aşternute între timp pe umerii tăi !
Odihneşte-te în inima mea peste noapte
tu şi caravana ta de sentimente
poposeşte aici trubadurule
şi adapă-ţi cămilele cărăuşe de doruri
la izvorul din faţa casei mele.
Claudia Sescu, mai 2015