Ești om dacă, dimineața când sună ceasul, întinzi mâna într-o direcție oarecare și lovești fără să vrei ceasul pe noptieră, zâmbești în colțul gurii că în sfârșit l-ai găsit și începi să-l bâjbâi delicat până-i găsești butonul ca să-l faci să tacă. Bucură-te de moment, este deocamdată prima ta victorie de la începutul zilei !
Ești om dacă îți pui dimineața cafeaua la fiert în timp ce te gândești să intri repede în baie să-ți faci rutina de igienă. În fanteziile tale de persoană organizată ești încrezător că poți să împuști doi iepuri dintr-o lovitură, doar că, până ieși din baie fluierând un refren demodat, cafeaua ți-a dat în foc sau apa s-a evaporat. Ai adus cu tine în grabă și un pic de apă scursă pe gresia din bucătărie. Astfel iepurii ți s-au înmulțit.
Ești om dacă te dai în fugă cu cremă pe față în timp ce cobori scările blocului sau în liftul plin care o ia spre parter. Dacă nu reușești așa, nu te îngrijora, mai ai o șansă în drum spre parcare sau când te urci la volan, înainte să-ți pui centura. O altă alternativă ar fi stând pe scaun în autobuz, asta dacă apuci confortul unui scaun liber într-un autobuz aglomerat. Ultima încercare ar fi chiar înainte să intri la locul de muncă. Te gândești strategic încă de pe coridor că e neapărat necesar să faci o escală la sala de baie din clădire, chiar dacă ceasul din hol arată fără cinci și încă nu ți-ai consultat agenda pentru ședința programată la fix.
Ești om dacă, atunci când vezi de la distanță că un bătrân traversează strada, ai tendința să te uiți în stânga și-n dreapta după mașini și să devii instantaneu atât de vigilent la circulație ca și cum ai fi tu în situația lui. Dacă este cazul îl ajuți să treacă pe zebră, dacă nu, atenționezi șoferii dintr-o privire fermă, ca o complicitate civică pentru siguranța persoanei neputiincioase.
Ești om dacă, oricât de captivant ar fi filmul artistic în premieră sau documentarul despre piramide pe care-l vizionezi, în momentul în care te sună cineva din familie sau un prieten drag, te ridici ca un resort de pe canapeaua din salon și vorbești la telefon relaxat și cu sufletul împăcat, fără să lași glasului de la capătul firului impresia că ești deranjat. Cel mai fascinant film este însăși viața ta.
Ești om dacă la petrecerile la care ești invitat de către prieteni sau colegi de muncă ți-e jenă să servești ultima prăjitură din tavă sau să pui mâna pe ultimul pahar de băutură. Depășește-ți această inhibiție, căci cineva trebuie să fie persoana care face acest gest atât de natural. Pentru toți cei prezenți la petrecere tu vei fi curajosul și vedeta de ocazie. Chiar crezi că ei nu și-ar fi dorit să facă același lucru ? Ezitarea lor nejustificată face din tine un personaj scrupulos și lipsit de prejudecăți sociale, nu-i așa ?
Ești om dacă ești pregătit să acorzi un minut din viața ta unui locatar care tocmai încearcă să intre în bloc cu brațele pline de bagaje și sacoșe. Chiar dacă nu apucă să-ți zică, tu anticipezi din politețe că are nevoie de cineva să-i țină ușa. La fel vei face bineînțeles și pentru o mamă cu un cărucior sau cu un copil în brațe, ca și pentru cei invalizi sau cu o mobilitate redusă.
Ești om dacă te uiți la televizor și începi să te plictisești de auzit atâta reclamă la produse și servicii pe care nu le-ai folosit niciodată și care n-o să te intereseze probabil toată viața ta. În cele câteva minute de publicitate te bate gândul să faci ceva util prin casă, dar în momentul în care tocmai te-ai decis ce anume, filmul sau știrile se reiau și devii astfel frustrat fără să realizezi că de fapt cineva se joacă cu timpul tău. Oare nu chiar tu ?
Ești om dacă, atunci când te afli în mijlocul unei discuții importante și cineva așteaptă răspunsuri clare din partea ta sau ai de luat decizii cruciale, îți dai ochelarii jos din reflex și-i ștergi cu niște mișcări mașinale și prelungite, ca și cum au fost căzuți în zgură. Ai nevoie de timp de reflecție și tocmai ți-l faci. Ochelarii tăi sunt impecabil de curați, dar totuși, cu un aer preocupat, îi plimbi meticulos printre degete pentru a câștiga timp în fața interlocutorului tău.
Am să închei această serie de definiții ușor satirice ale naturii umane cu un mic joc de cuvinte, pe care de fapt nu le-am ales întâmplător. Cinci cuvinte sunt suficiente pentru a descrie o realitate simplă și pentru a sublinia rolul pe care-l avem unii în raport cu alții, ca și conștientizarea lui.
Este vorba despre cuvintele : "sunt" (autopercepția directă a fiecărui individ), "ești" (reflexia necesară în social), "suntem" (unitatea, identitatea, recunoașterea în ceilalți), "aici" (elementul de actualizare) și "dacă" (condiția, factorul determinant).
Sunt aici dacă ești.
Ești aici dacă sunt.
Aici sunt. Ești dacă.
Sunt dacă aici ești.
Sunt, ești
Dacă aici
Suntem.
Claudia Sescu
P.S. : Formula masculină de adresare este utilizată doar cu scopul de a ușura redactarea textului.