Considerente despre relația dintre corp și mediu

Corpul uman are un potențial uriaș de adaptare la climă.
Dacă eschimoșii nasc copii în igluuri și merg la vânat chiar și pe -50 de exemplu iarna (da, au și ei sezoane, nu e mereu așa), atunci oricine poate s-o facă la un moment dat.
Este mai degrabă o chestiune de relativitate, care are foarte mult de-a face cu percepția condițiilor în care te afli. Noțiunea de frig nu are aceiași înțelegere de la o zonă geografică la alta. Adaptarea este un proces gradual, iar unii oameni se obișnuiesc mai ușor, alții mai greu, depinde și de sistemul imunitar. De aceea, percepția este diferită, personalizată.

S-ar putea ca pe altitudini foarte înalte să nu fie vorba de același lucru. De exemplu, cei care excaladează Himalaya, de la un anumit nivel, aproape de top, frigul cumplit plus lipsa de aer împiedică corpul să se adapteze la fel ca la nivelul mării. Corpul uman este puternic, dar nu invincibil, depinde uneori de tuburi de oxigen sau alte cele.

Funcționarea normală a corpului uman într-un anumit mediu se face treptat, ca o osmoză lentă care ține cont de necesitățile venite din ambele părți. De exemplu, grăsimile pe care eschimoșii le mănâncă zilnic din carnea de vânat (imaginați-vă stratul de grăsime de balenă sau de focă...) sunt ca un strat protector vital pentru pielea lor, care-i protejează de frigul cumplit permanent. Adică fără asta, ei nu ar putea supraviețui. Clima exagerat de aspră de la polul nord implică mult mai multe arderi de calorii pentru a combate frigul.

O alimentație sănătoasă este în primul rând acea alimentație care ajută la prezervarea vieții, care te scapă de la degradare. Dacă pe eschimoși cărnurile pline de grăsimi și colesterol îi ajută să trăiască la pol, atunci acesta este meniul lor sănătos.
Fricile de îngrășare, de colesterol, tendința vegan și alte chestii apărute de câțiva ani, nu au mare legătură cu ecuația supraviețuirii, ci vin ca niște diversiuni de natură comercială. Și din luxul de a avea multe opțiuni de alimentare. Când opțiunile lipsesc din mediul tău, totul se reduce la satisfacerea nevoilor de bază cu ceea ce ai la îndemână.

Multe explicații la lucruri pe care nu le înțelegem, vin singure, direct de la natură. Sunt doar câteva considerente personale despre relația dintre corp și mediu.

Claudia


P.S. : Formula masculină de adresare este utilizată doar cu scopul de a ușura redactarea textului.

Călătoria versus destinația

Călătoria este mult mai importantă decât destinația însăși.
Orice fel de călătorie, pe care omul o întreprinde în viață. Geografică sau spirituală. Deoarece, de îndată ce ai atins o țintă mult dorită, în care ți-ai pus toată energia și tot efortul, mintea se va pregăti încet dar sigur, automat și adesea inconștient, pentru o nouă provocare, pentru următorul obiectiv de atins.
Nevoia umană, de orice natură ar fi ea, că-i biologică, de securitate, de socializare, de explorare, de acceptare, de autorealizare și așa mai departe, nu mai poate fi considerată o nevoie, exact din momentul în care ea este atinsă. În acea secundă, ea dispare din prioritățile gândirii sau din câmpul nostru de interese și devine o simplă experiență trăită, iar în locul acelei nevoi deja împlinite, va apare o alta, menită să ne mobilizeze din nou, cu aceiași intensitate sau poate nu, depinde de cât de importantă este.
Ca oameni, nu suntem statici, ci suntem creați să fim activi, mereu dornici de a realiza ceva, mereu să tindem să urcăm noi trepte, spre reducerea nevoilor prin confruntarea lor directă. O nevoie în sine nu există dacă nu poate fi strâns legată de dorința de a o împlini. Exemplu, unul simplu, de nevoie umană de bază, nu poți spune că ți-e foame fără să simți, cerebral dar mai ales biologic, dorința de a mânca. Cu alte cuvinte, ceea ce consimți a fi cu adevărat o nevoie trebuie să reușească să te mobilizeze în direcția împlinirii ei. Altfel rămâne o constatare care nu te va deranja cu nimic. Dar după ce ai mâncat, sau, luând oricare alt exemplu, după ce ai rezolvat cutare problemă, mintea ta începe să proceseze alte nevoi. Alte destinații în care îți pui energia și atenția.

De aceea, mai important rămâne să te bucuri pe traseu de fiecare moment străbătut, să savurezi călătoria, să admiri peisajul din jurul tău, să înveți lecțiile de la cei care te însoțesc sau cei pe care îi întâlnești, să apreciezi fiecare clipă trăită, în loc să stai tot timpul stresat având gândul fixat în mod obsesiv la rezultat, la ce te așteaptă la final. Din simplul motiv că acel obiectiv există în viața ta ca să te țină dinamic, alert, motivat, dar o dată ce atingi destinația, acea nevoie de bază va dispare ca un balon de săpun.
Destinațiile nu pot fi puncte fixe, ele sunt repere menite să se deplaseze de fiecare dată mai încolo, și mai încolo și mai încolo, ținându-ne mintea alertă și spiritul viu.
 
Așadar, pe parcursul lui 2018, să ne bucurăm mult mai mult de toate detaliile pe parcursul "călătoriilor" pe care le avem de făcut, căci destinațiile sunt puncte iluzorii. Ele aduc un surplus de bucurie, dar numai în momentul în care sunt atinse, în timp ce pe durata călătoriei în sine mintea este liberă de această condiționare.

Claudia


P.S. : Formula masculină de adresare este utilizată doar cu scopul de a ușura redactarea textului.