Timpul este cel mai ascultător tovarăș de călătorie pe care-l poți avea la braț în aventurile tale.
Unde-l pui, acolo șade.
Unde-l trimiți, acolo merge.
Cum îl îmbraci, așa arată.
Nu cârtește, nu comentează, nu are critici răutăcioase, nu se supără pe nimic.
Seamănă cu un animal de companie.
Timpul este cool. Este întotdeauna prezent când îl strigi și mereu absent când nu-i dai importanță.
Timpul este inteligent, adaptabil, dar și șiret. Este și porumbel, și cameleon, dar și șarpe.
Timpul caută fidelitatea în relație. De ce să stea cu cineva care nu-l folosește bine?
Timpul este autonom. El nu ezită nici o clipă să gândească și să lupte pentru ce-i mai bun.
Timpul este pro activ. Îi place să stea permanent în mișcare și să întrevadă cu claritate de la distanță soluțiile anumitor probleme.
Timpul poate deveni multifuncțional, dar asta nu înseamnă că-ți garantează calitate pentru fiecare lucrare executată în parte. E acolo cu tine, rămâne supus prietenilor care au nevoie de el, dar dacă este hărțuit în toate direcțiile s-ar putea să se sature și să te lase baltă cu treaba pe jumătate. Se poate diviza cu ușurință, căci îi place să facă mai multe chestii în același timp, dar nu se poate să-l tragi la răspundere dacă rezultatul nu-ți place. Va avea el grijă să-ți șoptească fără ezitare în ureche, "Graba strică treaba." Asta va fi apărarea lui legitimă, iar tu vei da din cap în semn de aprobare. Vei înțelege că și timpul are nevoie de timp.
Timpul este strigat pe tot felul de nume și prenume și totuși aude și răspunde. Dar nu cumva să-l strigi "N-am timp!" atunci când știi pe cineva care are urgentă nevoie de tine, mai ales în chestiuni de viață și de moarte, că s-ar putea să-i pierzi prietenia pentru totdeauna. El este extrem de sufletist cu fiecare, dar nimic nu-l împiedică să fie și just, dacă situația o cere. Altfel spus, îți va întoarce spatele la fel de ușor atunci când îți va veni și ție rândul să ai o urgență. Deci, pe cât posibil, încearcă să-l strigi și să-i faci semn cu mâna "Sunt aici!" sau "Iată-mă!", dar niciodată nu-l lua în râs cu denumiri egoiste.
Timpul călătorește mult. Fără valiză, fără bilet, fără asigurări. Este ieftin să-l ai în preajmă și să-l porți cu tine oriunde. Nu-i pretențios deloc, îi plac plimbările în aer liber, pe jos sau cu bicicleta, dar și avionul. Important este să te vadă bucuros pe parcursul drumului, restul te privește personal. Și normal, doar tu plătești biletele, el doar se relaxează și-ți face un semn discret în ziua în care se încheie vacanța.
Timpul este un aliat foarte flexibil, mai ales în vremuri de îndoială și căutări. Este și pașnic și războinic deopotrivă. Este primul să-ți ofere pace, dacă vrei pace. Și îți dă agitație și agresivitate dacă la asta te gândești. Ții minte trăsătura lui, nu? Unde-l pui, acolo stă. Timpul nu argumentează și nu dezbate cu tine despre ideologii și convingeri, ci te lasă să te ocupi singur de ele.
El doar merge liniștit în tabăra în care-l investești.
Timpul este elastic. Cu cât ești mai atent la un detaliu și stai concentrat, cu atât timpul stă pe loc.
Nu te părăsește niciodată în astfel de momente de conectare cu realitatea, ci rămâne fidel cu tine până ai terminat cu observatul, cu analizatul și cu miratul. Dar nu pleacă niciodată de lângă stăpânul său, fără ca acesta din urmă să-i spună, "gata, am terminat aici, ne ocupăm de altceva."
Te-ai întrebat vreodată, de ce adulții sau oamenii mai în vârstă încep să se plângă că nu au timp la fel ca înainte? Ce se întâmplă, de fapt? Timpul nu s-a schimbat cu nimic. Este același pe care l-am avut și-n copilărie. Ceea ce s-a schimbat este atenția pe care un adult n-o mai oferă lucrurilor cu care este familiarizat, considerând că le știe deja, pentru că le-a întâlnit în experiențele anterioare. Iar, din această cauză, adică lipsa mirării de copil din ochii celui adult, percepția timpului s-a modificat și totul începe să se deruleze mult mai repede decât în copilărie. Omul face timpul să zboare sau să stea pe loc.
Din această perspectivă, timpul este modelabil, elastic, pentru că-i putem da forma pe care o vrem noi. Omul, ființă binecuvântată cu acest lux, de a-și determina forma timpului. Calitatea timpului petrecut nu are nici o legătură cu trecerea anilor. Pentru că singura diferență este în percepția lui.
Ne putem considera foarte bogați, știind că avem acest prieten extraordinar alături de noi.
Să-i dăm timpului, timp. Dacă vrem să-l ținem cât mai mult lângă noi.