Am două sărbători preferate pe parcursul unui an. Crăciunul și Paștele.
Crăciunul îmi este mult mai apropiat de suflet, recunosc. Poate pentru că este vorba de multă inocență și umilință, pe care le găsim prezente în tabloul Nașterii Mântuitorului, venit pe lume pentru noi.
Crăciunul, ca sărbătoare, este baza și alimentul spiritual al creștinătății, pentru că totul începe cu el. Apoi, urmează celelalte sărbători legate de viața lui Isus.
Nu ne putem bucura cu desăvârșire de pildele și minunile săvârșite de Isus în timpul vieții sale, la fel cum nu ne putem agăța de speranța Învierii la Paște, dacă nu celebrăm mai întâi, așa cum trebuie, Crăciunul. Crăciunul este începutul a toate promisiunile, de care ne facem vrednici, fiecare însă după măsura propriei credințe.
Crăciunul a fost, este și va fi fericit întotdeauna, atât timp cât omul luptă în inima lui să-l apere. Pentru că în această sărbătoare este vorba despre pacea interioară, deci pleacă în primul rând de la gândurile tale, de la emoțiile declanșate de ele, de la acțiunile ce urmează și așa mai departe.
Crăciunul este o atitudine de veghe înainte și după ce ai primit vestea cea bună. Este o bucurie pe care o primești gratis, Mântuirea, dar pentru care trebuie să faci eforturi ca să o menții vie.
Nu vorbesc despre un efort sau o luptă fizică, dusă în plan material și vizibilă cu ochiul liber. Ci de o luptă ce se dă în planul spiritual, cu forțele obscure, care ne atacă în permanență pacea sufletească și insistă să ocupe cu orice preț ceea ce avem bun și sfânt în noi. Acolo se duce toată lupta adevărată. Ai de ales între a sta treaz, a veghea, încrezător în Dumnezeul care te-a creat și a sta pasiv, somnolent și în cel mai rău caz indecis, în fața acestei tentații.
Crăciunul este vestea bună, că nu ești deloc singur în toată această încercare.
Este vestea că adevăratele victorii în viață se obțin prin dragoste, pace, inocență, răbdare, acceptare, umilință și compasiune. Cu alte cuvinte, degeaba te chinui să-i urezi cuiva "Crăciun fericit", dacă în inima ta e război. Degeaba te agăți mândru de niște formule de salut, dacă vorbești fără să pui suflet în rostire. Degeaba te pregătești să întâmpini această sărbătoare cu tot ce ai nevoie, când în inima ta e neliniște și ranchiună.
Urarea "Crăciun fericit" este eticheta ta de creștin, pentru că o rostești din pieptul tău, cu gura ta, din inima ta, deci îți aparține. Este cartea de vizită din punct de vedere spiritual, dacă vrei, cu care te prezinți altora în aceste zile de sărbătoare. Și în fiecare zi, de altfel.
Te poți ascunde după cumpărături, decorații, bucate tradiționale și gustoase, dar nu te poți ascunde de trăirile tale. Căutăm cât mai multe bogății, faimă, realizări profesionale, eventual să fim aplaudați în permanență. Chiar am devenit atât de orbi și surzi? Nu mai vedem ieslea din toată această sărbătoare? Să nu uităm că, a vedea cu sufletul ceea ce nu poți vedea cu ochii este adesea un efort de voință.
Crăciunul este copilașul drăgălaș din iesle. Nu mă refer la păpușa aceea din plastic, procurată repede din comerț sau scoasă din magazia casei, dintr-un maldăr de cutii prăfuite, special pentru această ocazie. Nu este păpușa culcată într-o cutie amenajată într-un colț al casei, eventual sub brad, în care am pus mai întâi niște vată, talaș sau paie. Și la care ne uităm câteva zile pe an, până trec sărbătorile, apoi o punem la locul ei din raft, până la anul viitor.
Magia acestei sărbători creștinești ne umple casele și inimile. Te ia pe sus și-ți poartă imaginația într-o lume ca de basm. Și cei de alte confesiuni se pot molipsi de această bucurie magică. Vedem peste tot, în toate localitățile, urbane sau rurale, că majoritatea centrelor comerciale, rezidențele private sau de stat, locurile publice, toate sunt îmbrăcate în decorații specifice sărbătorii. Aproape că nimeni nu este interesat să știe dacă în zona aceea locuiesc creștini sau nu. Explicația este simplă. O bucurie omenească rămâne o bucurie. Bucuria nașterii unui copilaș este universală.
Da, credem în Moș Crăciun, dar asta pentru că el este un simbol al surprizelor plăcute, manifestate prin mici gesturi de oferire a cadourilor, de exemplu. Este o concretizare a ceea ce speri, și dacă ai fost cuminte și dacă ai fost mai puțin cuminte. Orice semnificație sau simbol trebuie să aibă o reprezentare în lumea fizică.
Îmi place Crăciunul și pentru că nimic nu se compară cu mirosul de scorțișoară din cana de vin fiert. Și nici cu aroma de crenguță de brad adusă în salon prin gerul de afară. Până și ciocolata caldă sau cafeaua au un gust special în zilele Crăciunului.
Putem spune că starea de spirit înmulțește calitatea lucrurilor care ne înconjoară. Doar prin faptul că ne simțim în plină sărbătoare, anumite lucruri și referințe devin mai frumoase, mai dulci, mai calde, mai primitoare, mai zâmbitoare, mai pe gustul fiecăruia.
Acesta este spiritul dat de magia Crăciunului.
Prietene, când saluți "Crăciun fericit", nu uita să te incluzi în sărbătoare, căci vestea bună îți aparține, este despre tine, deci fii și tu fericit, altfel este un salut fără sens.
Crăciun fericit tuturor!
Claudia
P.S. : Formula masculină de adresare este utilizată doar cu scopul de a ușura redactarea textului.