Ora de poezie 3

 Într-o zi

 

Într-o zi m-am măsurat cu iarba

și atât de mult mi-am întins brațele

că nu găseam supleţea ierbii

deasupra păsări ciripeau în soare

era desigur o înscenare.

Am alergat desculță prin iarbă

până la locul acela departe

în lunca presărată cu cuibare,

unde coasa se odihnea la amiază

şi toată adierea ierbii

m-a învăluit seducătoare

ca o nepăsare.

 

 

Realităţi fără copertă

 

Uneori îmi interoghez imaginaţia

ca pe un copil ștrengar, zglobiu

căci are mereu ceva să-mi spună.

Cum întrebările au rost lângă răspunsuri

 beau apă și devin subit ochi și urechi.

Încălţămintea ţi-e strâmtă

 mult prea strâmtă

pentru tălpile tale curioase, hoinare 

pantofi personificaţi de hidoși

ce mă poartă ca pe un hamal

prin terenuri arabile irigate la timp.

Ca la un semn de nimeni ştiut

halatul impecabil de inginer agronom

ieşit la cântăritul vitaminei

înainte de ziua culesului

îmi vine perfect în oglindă.

Nuci, meri

vișini, peri

pruni sau gutui

rămân înșirați pe traseul călătoriei

prin împărăția naturii

ca o sârmă ghimpată ieșită din trandafiri

încercuind locul cu o lumină orbitoare.

Încă o sorbitură de apă,

căci unor întrebări puse

trebuie să le asculţi răspunsul.

 

Cizmarul şi-a pregătit uneltele

în acea lumină orbitoare

şi fredonează cu ciocanul

ritmul de step al paşilor tăi

traversând livezi dansând

coșurile s-au umplut de roade.

Din becul camerei în care eram

nu mai cădea lumina,

ci frunze răvăşite şi palide

semn că vara s-a împrietenit cu toamna.

Știu că toate fructele se coc

doar în clima inimii tale

şi zarva arată ca muşuroiul la venirea ploii

pomii fructiferi desfac în carne sârma ghimpată

și ghimpii explodează-n sâmburi.

 

Uneori de dincolo de tălpi

se aud migrând colonii de sâmburi.