Cu mulți ani în urmă am avut norocul să citesc o carte care mi-a schimbat aproape ireversibil cursul vieții și care mi-a rămas întipărită în memorie filă cu filă. Au existat bineînțeles mai multe cărți având efecte benefice în propria căutare de sine, dar aceasta mi-a rămas bine ascunsă în inimă, ca o mină de aur. Este vorba despre "Ich selbst bin mein Beweger", Reinhard Zehetner.
Cu plăcere trebuie să recunosc că mi-a luat foarte mult timp s-o termin de citit, nu atât din cauza unor cuvinte și expresii în limba germană care necesitau utilizarea frecventă a dicționarului, dar și pentru faptul că unele pasaje erau atât de savuroase încât insistam să le recitesc și asta cu o încăpățânare de copil alintat. La lumina zilei sau la lumina lămpii de seară, în drum spre serviciu în autobuz sau în mici momente de tranziție apucate pe ici pe colo între două activități zilnice. Eram conectată.
O carte poate veni în viața noastră cu un mare scop. Sau fără nici unul. Depinde. Pe mine m-a găsit pregătită pentru a primi vești despre mine, vești despre comori pe care nu apucasem să le descopăr până atunci pentru că nimeni nu-mi spusese că ele există.
Un mic surâs apare spontan pe fața mea când mă gândesc la desenele comice ce acompaniau textele. Oameni separați de pânze de păianjen sau un tip cu limba scoasă la un câine care latră sau disperarea și indignarea citită pe fața unui tip care-și dă singur cu ciocanul în deget. Foarte sugestive pentru ceea ce mesajul cărții vrea să transmită.
Ideea de bază este că suntem creatorii propriului destin. Nimic nou sub soare, suntem tentați să concluzionăm. Dar nu este suficient doar să afirmăm că știm acest lucru și că orice carte citită în plus pe această temă nu va putea schimba nimic concret în mentalitatea noastră și în cursul vieții. Tocmai aici este pericolul. Conștientizarea a ceea ce suntem și putem face este un proces continuu și ea trebuie alimentată periodic, altminteri nici nu putem vorbi despre ea. Ar fi un non-sens.
Există mulți oameni care te aprobă în multe lucruri și afirmații făcute, dar nu au neapărat curiozitatea și inițiativa să se lanseze singuri în propria lor descoperire. Oricine poate fi exploratorul propriei mine de aur. Adică cea mai frumoasă și completă lecție de viață rămâne cea trăită de tine și nu cea povestită de ceilalți, cu care poți sau nu să fii de acord.
Claudia Sescu